Asociația Anais formulează următoarele direcții de îmbunătațire a legislației, fără a se limita la acestea, menite să asigure coerență, eficiență și echitate în protecția victimelor violenței domestice. Acestea trebuie să întărească legea actuală și să vină în completarea textelor de lege deja adoptate, și nu în înlocuirea acestora.
• Finanțarea anuală garantată a campaniilor publice de informare și educație privind violența domestică, atât la nivel național, cât și în școli, cu personal format în acest sens.
• Campanii naționale de informare privind încurajarea solicitării de brățări electronice. Informarea și încurajarea specialiștilor care lucrează cu victimele să NU mai considere brățara ca un mijloc extrem de protecție, ci ca unul firesc.
• Reducerea birocrației în aplicarea brățării și reducerea timpului petrecut de victimă în secția de poliție – aceasta fiind expusă timp de 4–6 ore la revictimizare sau contact cu agresorul.
• Aplicarea dispozitivului cu brățară din oficiu, nu cu acordul victimei, în situațiile în care riscul pentru viața și integritatea fizică sau psihică pentru victim și copii este crescut, atât prin OPP, cât și prin OP.
• Simplificarea și unificarea mecanismelor de raportare instituțională, pentru reducerea redundanței și a blocajelor birocratice.
- Necesitatea efectuării de statistici naționale reale și unitare privind violența domestică
Se impune efectuarea de statistici naționale coerente, reale și unitare, care să reflecte nu doar cazurile oficial raportate, ci dimensiunea reală a fenomenului violenței domestice din România. Astfel de cercetări ar trebui să includă variabile calitative și cantitative relevante, să fie realizată periodic și să constituie fundamentul oricărei politici publice în domeniu. În prezent, se folosec date învechite, precum raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) din 2014, care arăta că una din patru femei din România a fost victimă a violenței fizice sau sexuale. Lipsa unor date actualizate și comprehensive împiedică formularea unor intervenții eficiente, țintite și adaptate realităților din teren.
https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-2014-vaw-survey-at-a-glance-oct14_ro.pdf
• Introducerea principiului abordării sensibile la inegalitățile de gen.
• Poșibilitatea accesării serviciilor fără acte de identitate sau domiciliu în raza UAT este de o mare necesitate, pentru ca victimele să nu fie constrânse la o rază teritorială unde se află și agresorul, în anumite situații.
• Stabilirea unei perioade de monitorizare obligatorie pentru agresori, după expirarea ordinului de protecție, pentru o perioadă mai lungă de timp, fiind cunoscut faptul că unii agresori așteaptă expirarea ordinului pentru a se răzbuna sub diverse forme.
• Monitorizare, dar și furnizare de servicii destinate agresorilor de către autoritățile publice centrale dar si locale, nu doar pentru cei din sistemul de probațiune. Există o comunicare defectuoasă între serviciile sociale nou-înființate de către direcțiile sociale și instanțele judecătorești în ceea ce privește consilierea psihologică a agresorilor. Autoritățile publice se pot ocupa mai eficient de agresori – aceștia nu vor accesa serviciile private (ONG-uri) de bunăvoie decât în mod excepțional și nci nu există astfel de organizații. Dacă victimele se adresează furnizorilor de servicii socile acreditate din sectorul privat pentru informare și consiliere sociala, psihologică, juridică , agresorii, de regulă, nu acceptă că ei au o problemă, așadar nu vor accesa servicii în acelaș mod ca victimele. De asemenea, nici nu este indicat ca acelaș furnizor de servicii /persone de specilitate să lucreze concomitent cu victima si agresorul, cum se practică momentan în unele direcții sociale.
• Reforma sistemului de sancționare, consiliere și tratament pentru agresori, cu monitorizare efectivă, participare reală și sancțiuni pentru neconformare, inclusiv prin instituirea unui sistem integrat pentru agresorii care nu se află în detenție, care să funcționeze în colaborare cu furnizorii publici și privați de servicii pentru victime, în vederea unei intervenții multidisciplinare, coordonate și profesionale, orientate spre reducerea recidivei ambelor părți simultan.
• Eliminarea posibilității agresorului de a șantaja și expune victima prin diverse acorduri privind copiii, pe perioada monitorizării extinse, ca sancțiune, nu ca pierdere sau îngrădire de drepturi.
• Recunoașterea legăturii firești mamă–copil ca o vulnerabilitate și un motiv foarte frecvent de recidivă, de întoarcere a victimei și protejarea acestei legături – fiecare caz având particularitățile sale, cu măsuri adecvate situației (ex.: din cazuistica noastră, o victimă a fost ucisă de partener atunci când a revenit după copilul rămas cu agresorul).
• Recunoașterea automată a copiilor martori ca fiind victime ale violenței domestice, introdusă în contextul emiterii OP, OPP și monitorizării post-OP.
• Protejarea cu prioritate a copiilor din familiile cu istorie de violență, ca măsură preventivă contra bullying-ului, abuzului de substanțe, abandonului școlar.
• Reglementarea clară a custodiei și a programului de vizitare a copilului, astfel încât drepturile și siguranța copilului să prevaleze asupra drepturilor formale ale agresorului și după expirarea OP/OPP.
• Corelarea cuantumului pensiei alimentare cu nevoile reale ale copilului și sancționarea întârzierilor sau a declarării de venituri mai mici în mod intenționat pentru a se răzbuna pe victimă și a perpetua sterotipurile de gen ( ex. ”nu meriti mai mult” agresorul se răzbună pe victimă, nu ia in considerare nevoile copiilor).
În prezent, cuantumul pensiei alimentare este adesea derizoriu și necorelat cu realitățile socio-economice ( de ex. cateva sute de lei lunar, sume nerealiste). O astfel de sumă nu poate asigura accesul copilului la educație, hrană, îngrijire medicală, conducând la creșterea acestuia în condiții de inegalitate și sărăcie – chiar mai accentuate decât dacă victima ar fi rămas. În plus, această situație favorizează alienarea parentală practicată de agresor. Mai mult, legislația permite agresorului să nu plătească pensia alimentară până la trei luni fără sancțiuni reale, ceea ce favorizează tactici de șantaj și manipulare emoțională, în special față de mamele devenite părinți unici, într-un sistem rareori favorabil victimelor.
Din practică reies numeroase probleme juridice, cu consecințe directe asupra recidivei victimei, generate inclusiv de neasumarea, la nivel material, a obligațiilor de întreținere sau a rolului de părinte. În paralel, se remarcă o atitudine excesivă în revendicarea unor drepturi, fără asumarea corespunzătoare a obligațiilor, adesea din dorință de răzbunare sau dintr-o tendință de sfidare a celuilalt părinte. Este esențial să existe un echilibru în aplicarea legii – nu doar în garantarea drepturilor, ci și în sancționarea încălcării obligațiilor.
• Introducerea prevederilor referitoare la educație și îmbunătățirea calității vieților copiiilor din familii disfuncționale, altele decât cele legate de ordinele de protecție, în alte legi speciale sau legi dedicate și mai ales, corelate între ele.
• Eliminarea medierii din orice procedură legată de violență domestică și viol.
• Eliminarea sancționării victimei pentru încălcarea ordinului de protecție, având în vedere recidiva relațională frecventă, acceptată de experți (între 5–10 reveniri). Motivele de încăcare a ordinului sunt diferite,de la victimă la agresor, la victimă nefiind vorba de punerea in pericol a vieții agresorului.
• Reglementarea clară și explicită a rolului furnizorilor privați licențiați în toate etapele intervenției: identificare, monitorizare, asistență, evaluare și finanțare.
• Recunoașterea oficială a ONG-urilor licențiate ca parte a sistemului național de protecție, cu drepturi egale de acces la resurse publice și bugete. Acest demers nu este doar pentru noi, ci pentru a încuraja dezvoltarea ONG-urilor furnizoare de servicii specializate la nivel national care să poată răspunde nevoilor din teritoriu (ex. orașe mici, zone rurale), fiind știut că acestea nu pot rezista financiar în zone mai puțin dezvoltate, unde violența domestică este intensă.
• Dreptul victimelor de a alege între servicii publice și private licențiate cu decontare echitabilă din fonduri publice, Serviciiile pot fi sociale, psihologice, juridice, incluziune etc. Prin subfinanțarea serviciilor private licențiate, acestea vor dispărea sau nu se vor extinde la nivel național.
• Crearea unui fond național pentru sprijinirea victimelor, accesibil în timp real prin furnizorii licențiați de servicii sociale, publici sau privați, inclusiv eliminarea taxelor de timbru și cheltuielilor de judecată aferente cererilor principale și/sau conexe pentru cazurile de violență domestică.
• Eliminarea birocrației excesive pentru accesul la sprijin (ex. vouchere, chirii, reconversie profesională), prin mecanisme rapide, eficiente și nelimitate doar la anumite zone administrative teritoriale.
• Înființarea unui nou grup de lucru la nivel național, format din experți aleși pe noi criterii: asistenți sociali, avocați practicieni, psihologi, sociologi etc., dar și experți GBV – persoane umaniste care au înțelegere față de acest fenomen și au dovedit profesional această înțelegere.
• Declararea violenței domestice ca problematică națională.
Sistemul descentralizării nu funcționează eficient în domeniul violenței domestice, generând diferențe majore între zonele țării, atât urban, cât și rural. Violența este prezentă în toate unitățile administrativ-teritoriale, însă lipsa finanțărilor locale face ca serviciile să fie, în multe cazuri, inexistente. De asemenea, eficiența intervenției depinde de implicarea umană – reprezentanții autorităților publice locale pot contribui, prin atitudinile și deciziile lor, la perpetuarea inegalităților de gen, mai ales în contextul în care reprezentarea femeilor în România la nivel politic este disproporționat de redusă, atât în Parlament, cât și în consiliile locale din sate și comune.
Aceste măsuri răspund direct lacunelor identificate în practică, sunt conforme cu standardele Convenției de la Istanbul și vizează creșterea eficienței, echității și umanității sistemului de protecție împotriva violenței domestice.
- Incriminarea feminicidului/femicidului
- Necesitatea soluționării cu celeritate a cauzelor penale care au legatură cu violența domestică
Este imperativă soluționarea cu celeritate a tuturor procedurilor penale care au legătură cu un caz de violența domestică, prin instituirea unor termene procedurale scurte, stabilite ca excepție de la normele generale de procedură penală, în mod similar reglementărilor aplicabile ordinului de protecție. Această abordare ar reflecta gravitatea și specificitatea fenomenului și ar contribui la prevenirea recidivei și a escaladării violenței. În același timp, este necesară instituirea unor sancțiuni disciplinare sau de altă natură față de autoritățile sau funcționarii care, prin inacțiune sau tergiversare, contribuie la nesoluționarea urgentă a cazurilor sau producerea unor consecințe grave — inclusiv decesul victimei — în perioada de așteptare a soluționării cauzei.
• Toate aceste carențe sistemice contribuie direct la creșterea riscului de recidivă – atât a agresorului, cât și a reintrării victimei în ciclul violenței.
Asociația Anais reiterează disponibilitatea sa de a contribui activ, constructiv și profesionist la elaborarea unui cadru legislativ coerent, aplicabil și centrat pe nevoile reale ale victimelor.
România are obligația de a construi un cadru legal funcțional, nu doar pentru a respecta Convenția de la Istanbul, Directiva (UE) 2024/1385 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 mai 2024 privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice și alte norme europene în domeniu, ci și pentru a oferi demnitate și siguranță femeilor care supraviețuiesc violenței.
Precizăm că prezentul punct de vedere reliefează doar o parte din problemele întâmpinate de victimele violenței domestice și nu reprezintă o sesizare critică, ci reafirmarea angajamentului activ și constant al Asociației Anais în sprijinul acestora și în apărarea drepturilor fundamentale ale femeilor și fetelor.