„Tot ce pot sa imi amintesc sunt, pe rand sau impreuna, vocea, strigatul, furia agresorului meu, imi amintesc cum plangeam, cum credeam cu siguranta ca eu sunt cea vinovata!
De multe ori ma intrebam, copila fiind, ce este in mintea lui, de ce ma bate, de ce ma nedreptateste numai pe mine, iar astazi pentru ca am ajuns sa lucrez cu aceasta parte din mine, ma intreb ce l-a determinat sa verse mereu furia muribunda asupra mea?
Si cata furie inca… Multi au spus si inca mai aud ici colo voci care soptesc … ca nu a fost chiar asa rau ! Ca doar asta facea. Si stii, ma intreb ?… cand va inceta? Cum dupa jumate de veac sa ma vindec de asta? sa imi iert agresorul?…. “copilul meu interior“ trebuie sa faca asta, asa scrie in carti … da ! Poate asa este… dar chiar daca a facut-o in planul departat al fiintei mele, inca zac rezidurile acelor amintri, de cate ori mai vad o victima, mai vad un copil batut…si asta e doar inceputul.
M-am apropiat de victime, de femei batute, de copiii batuti in general de tatii lor…Si inca ma intreb de ce aceasta caracteristica este predominata in mascul, aceasta furie oarba pe care o simt ei descarcandu-se pe tot ce le iese in cale.”
Sunt probabil intrebari care nu vor inceta sa si le puna victimele, cu toate argumentele stintifice descoperite cu toate studiile si cercetarile in acest domeniu. Atunci cand o parte din tine a fost abuzata, este greu sa o mai refaci, este ca si cum ai vrea sa lipesti inapoi o inima. Si stim bine ca raman urme vizibile, care la fiecare cutremur al fiintei noastre va afecta acea “lipitura”.
M-am apropiat sa lucrez cu voi, cu durerea din sufletele vostre dragele mele victime ale violentei, cu gandul de a intelege mai bine mecanismul dureros prin care treceti. Sa va pot insoti, asculta si ghida impreuna cu echipa in care lucrez. E un cuvant greu, stiu ! dar, atunci cand sunteti acolo, in nebunia si vartejul conflictului, stiu ca va este greu, sa priviti, sa vedeti nu cu ochii fizici ci cu ochii minti, ce se intampla de fapt cu voi .
Cum, de fapt, incet… incet… o parte din fiinta voastra se duce, cum partea supravietuitoare este cea care are curajul a de se importivi. Si chiar daca viclenia abuzatorului este mai perfida decat vulpea, nu va lasati coplestite de cuvintele, lacrimile si cainta lui. Pentru ca, un lucru e cert, el este la randul lui victima propriei lui furii. Si, poate, tot ce puteti sa faceti este sa intelegeti ca modul lui de a reactiona este o consecinta a unui cumul de factori in care el a trait si experimentat viata . Chiar daca mila va doaboara sufletul, ar trebui sa stiiti ca si el la randul lui a fost un copil abuzat …iar un abuzator creste alt abuzator.
Ma intreb oare, nedumerita inca dupa atat timp, fara a eticheta, fara a judeca, pentru ca nu de asta sunt aici, atunci cand el si-a incheiat episodul de “k1” cu tine … cine urmeaza? Hmmm….. copilul tau . Ma adresez aici celor care au copii binenteles …
Te admir pentru curajul de care dai dovada de a-ti vedea propriul copil abuzat, batut sau chiar mai rau maltratat. Tu nu stii oare, draga mea, ca ei sufera mai mult ?
Cata iubire exista pentru agresorul tau atunci cand il vezi pe propriul tau copil vanat, suspinand de durere, sughitand de la atata plans. Doar tu, esti cea mai in masura sa pui stop la asemenea atrocitati .
Traim in secolul vitezei, chiar si viteza ta de reactie ar putea fi mai rapida, pentru ca este vorba de viata ta, draga mea, si a copilului tau . Si nu ma pot abtine sa nu ma intreb daca inca nu esti si tu cumva tot un copil, un suflet care inca nu ai apucat sa “cresti” pentru ca „El” a stiut mereu sa decida ce este mai bine pentru tine, pentru voi . As dori sa cred ca in unele cazuri nu este asa, si ca, cu siguranta mai exista exceptii, dar tu … doar tu poti decide! Este poate timpul cand poti sa pui, stop !
Am fost candva si eu copil, si poate azi, “copilul din mine” scrie acest articol, copilul care inca nu a uitat chiar daca poate a iertat. Este greu sa crezi ca poti sa devii un supravietuitor bun, si chiar sa iti dezvolti resursele inepuizablile ale fiintei tale. Si tu poti fi la fel, pentru ca atunci cand sufletul tau va striga cu vocea ragusita dupa ajutor, noi vom fi aici sa iti intindem o mana.
Stiu cu siguranta ca, lacrima de pe obrazul copiilului tau te va face sa invingi, sa mergi mai departe, sa te ridici din propria ta durere si sa il invingi. Chiar daca nu vei putea de la inceput, da-ti tie inganduinta necesara sa te intelegi, pentru ca mereu exista un inceput pentru toate .
In cele din urma nu uita, o faci pentru tine si copilul tau !
Va urma…..
PSIHOTERAPEUT
ADELA SZENTES