Începând cu data de 2 ianuarie 2016 au fost modificate dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie în sensul în care cererile pentru emiterea ordinului de protecţie se judecă de urgenţă şi, în orice situaţie, soluţionarea acestora nu poate depăşi un termen de 72 de ore de la depunerea cererii.
Modificarea legislativă este una radicală și, totodată, binevenită având în vedere lentoarea procedurilor judiciare din România. Anterior modificării prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea 217/2003, termenul de soluționare a cauzelor privind emiterea ordinului de protecție nu era unul previzibil și putea dura chiar și până la două luni. Această schimbare oferă un mecanism real pentru respectarea principiului celerităţii, principiu expres consacrat atât în art. 2 din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie cât și în Codul de Procedură Civilă.
Deși, în esență, judecarea și soluționare cererii privind ordinul de protecție în cel mult 72 de ore de la depunerea cererii apare ca – și neîndoielnic este – o soluție necesară, având în vedere scopul ordinului de protecție, respectiv de a oferi cât mai rapid o protecţie temporară victimelor violenței în familie, această celeritate și previzibilitate în soluționarea cauzei, impusă de noua formă a legii ridică dificultăți practice tocmai din pricina procedurii judiciare care, în ansamblul ei, nu este armonizată cu modificările aduse art. 27 alin. (1) din Legea 217/2003. La acest inconvenient am mai putea adăuga și relațiile de cooperare interinstituționale deosebit de anevoioase.