Regulamentul nr. 606/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 iunie 2013 privind recunoaşterea reciprocă a măsurilor de protecţie în materie civilă
Familia reprezintă celula de bază a societăţii, iar ocrotirea şi sprijinirea acesteia reprezintă una dintre cele mai importante probleme de sănătate publică. Prevenirea şi combaterea violenţei în familie fac parte din politica integrată de ocrotire a fiecărui stat, care are obligaţia, prin intermediul autorităţilor competente, de a elabora şi implementa politici şi programe destinate prevenirii şi combaterii violenţei în familie, precum şi protecţiei victimelor violenţei în familie.
Uniunea Europeană şi-a stabilit ca obiectiv să menţină şi să dezvolte un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, în cadrul căruia să fie asigurată liberă circulaţie a persoanelor şi să fie facilitat accesul la justiţie, în special prin intermediul principiului recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă. În baza acestui principiu, al recunoaşterii reciproce, măsurile de protecţie dispuse în materie civilă în statul membru de origine ar trebui recunoscute în statul membru solicitat de victimă, în cazul nostru, în conformitate cu prezentul regulament.
Acest fapt se aplică în mod tipic situaţiilor de urgenţă, cu precizarea că aceste măsuri trebuie să se limiteze la o perioada de 12 luni de la eliberarea certificatului prevăzut de prezentul regulament. În traducere, în România Legea 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, aduce ca instrument legislativ Ordinul de protecţie, ce poate fi emis de către instanţele de judecată, pe o durata de până la maxim 6 luni, prin care se poate dispune evacuarea agresorului din locuinţa familiei, reintegrarea victimei şi, după caz, a minorilor, în locuinţa familiei, obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victima, faţă de copiii acesteia, sau faţă de alte rude ale acesteia, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau orice alt mod cu victima, etc. Ceea ce înseamnă că odată obţinut acest Ordin de protecţie să poată fi recunoscut şi în celelalte state memebre ale Uniunii, dacă persoana decide să părăsească ţară din diferite considerente.
Prezentul regulament doreşte să introducă un model uniform de certificat şi să dispună crearea unui formular standard multilingv în acest scop, iar autoritatea emitentă ar trebui să elibereze certificatul la cererea persoanei protejate, ţinând cont că acest fapt trebuie adus la cunoştinţă şi persoanei care reprezintă ameninţarea, precum şi atunci când se procedează la vreo ajustare a oricărui element de fapt al unei măsuri de protecţie în statul membru solicitant.
Autoritatea emitentă a statului membru de origine ar trebui, la cerere, să asiste persoană protejată în obţinerea de informaţii privind autorităţile statului membru destinatar în faţa cărora măsura de protecţie urmează să fie invocată sau executarea urmează să fie solicitată.
Practic, o persoană protejată, ar trebui să aibă acces efectiv la justiţie şi în alte state membre. Acest regulament doreşte să respecte drepturile fundamentale şi principiile recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special garantarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil. Se doreşte a fi un mecanism simplu şi rapid de recunoaştere a măsurilor de protecţie dispuse într-un stat membru, în materie civilă. Se consideră caz transfrontalier în situaţia în care măsura dispusă într-un stat membru se solicită în alt stat membru, dorindu-se ca acest proces să fie recunoscut fără a mai fi nevoie de nicio procedură specială şi fără să fie nevoie de o hotărâre de încuviinţare a executării.
Acest certificat este eliberat de către autoritatea emitentă din statul membru de origine, utilizând formularul standard despre care am pomenit în primele rânduri ale acestui articol.
Acest regulament are ca principal obiectiv garantarea unei circulaţii mai rapide şi în acelaşi timp mai puţin costisitoare a măsurilor de protecţie pe teritoriul Uniunii şi vine în întâmpinarea persoanelor aflate în dificultate, într- o situaţie de risc, a căror viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui alt membru al familiei.
Simona Filip, 01.04.2016, „Accesul la justiţie pentru persoanele aflate în situaţii de risc în U.E.” , newsdiaspora.ro