Observații preliminare ale Asociației ANAIS privind Expunerea de motive și Propunerea legislativă referitor la prevenirea și combaterea femicidului
În urma analizei Expunerii de motive și a Propunerii legislative privind prevenirea și combaterea femicidului și a formelor de violență care îl preced, Asociația ANAIS formulează următoarele observații de ordin conceptual și normativ:
1. Insuficiența fundamentării cauzale în Expunerea de motive
Expunerea de motive relevă, prin intermediul unor date statistice naționale și internaționale, incidența crescută a violenței extreme împotriva femeilor, culminând în cazuri grave cu producerea infracțiunii de omor. Deși se afirmă că „scopul principal al prezentului proiect de lege este de a răspunde unei realități statistice alarmante”, abordarea este predominant formală, nefiind însoțită de o analiză etiologică a fenomenului. O reglementare eficientă și multidisciplinară nu poate fi fundamentată exclusiv pe date cantitative, ci trebuie să integreze o analiză calitativă a cauzelor profunde ale femicidului, precum perpetuarea stereotipurilor de gen, normele patriarhale și mecanismele sociale discriminatorii care încalcă drepturile fundamentale ale femeilor.
2. Lipsa integrării contextului de gen în textul normativ
Deși Expunerea de motive afirmă că „Legea va recunoaște contextul de gen al violenței, asigurând un proces penal corect, imparțial și prompt”, textul propunerii legislative nu conține dispoziții explicite privind relațiile de putere inegale dintre sexe, discriminarea sistemică sau climatul opresiv generat de stereotipurile de gen. În plus, nu sunt prevăzute mecanisme procedurale care să garanteze echitatea procesului penal în cazurile de femicid, ceea ce generează o disonanță între principiile enunțate și conținutul normativ propriu-zis.
3. Necesitatea corelării cu legislația existentă
Pentru a asigura coerența legislativă, Expunerea de motive ar trebui să precizeze în mod expres implicațiile propunerii legislative asupra cadrului normativ existent, în special asupra Legii nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice și Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați.
4. Dezechilibrul între prevenție și combatere în reglementarea propusă
Titlul propunerii legislative indică intenția de a reglementa atât prevenirea, cât și combaterea femicidului. Cu toate acestea, dispozițiile legale se concentrează exclusiv asupra măsurilor preventive, fără a include instrumente juridice de combatere efectivă. Deși prevenția este esențială, absența unor măsuri punitive și procedurale adecvate limitează capacitatea legii de a asigura justiția pentru victimele violenței extreme. Deși articolul 1 din Propunerea legislativă introduce o definiție a femicidului (intim, non-intim și indirect), nu este menționată o sancțiune corelativă femicidului, lăsând această dispoziție fără efect juridic clar.
5. Necesitatea reglementării explicite a combaterii femicidului
Pentru a conferi eficiență normativă componentei de combatere, se impune introducerea unor sancțiuni penale disuasive, corelative actelor premergătoare și comiterii effective a femicidului. Totodată, este recomandabilă instituirea unei secțiuni distincte care să reglementeze protocoale speciale de investigare, urmărire penală și judecare a infracțiunilor de femicid. În acest sens, se impune constituirea unor structuri specializate în cadrul organelor judiciare și de poliție, dedicate exclusiv acestor tipuri de infracțiuni, contribuind astfel la instituirea unei veritabile „jurisdicții de gen”.
6. Deficiențe în definirea juridică a femicidului
Deși este de salutat faptul că textul propunerii legislative include o definiție a femicidului, formularea actuală este insuficientă din punct de vedere conceptual, întrucât nu reflectă explicit contextul sociologic și juridic discriminatoriu în care se comite această infracțiune. Pentru o reglementare eficientă, este necesară introducerea unor elemente definitorii care să evidențieze climatul opresiv generat de stereotipurile de gen, precum și relațiile de putere inegale care contribuie la perpetuarea violenței extreme împotriva femeilor.
7. Clarificarea definiției femicidului non-intim
În cadrul definiției femicidului non-intim, prevăzută la articolul 1, litera b), punctul i), se impune eliminarea referirii la „agresoare” și menținerea exclusivă a termenului „agresor”. Conform literaturii de specialitate și statisticilor oficiale, femicidul este comis în mod covârșitor de bărbați asupra femeilor. Menținerea formei de feminin poate induce în mod eronat ideea unei distribuții echilibrate între sexe în comiterea acestor infracțiuni, ceea ce contravine realității empirice și poate afecta acuratețea reglementării.
8. Incoerențe privind colectarea datelor (art. 2)
Textul propunerii legislative nu detaliază mecanismele instituționale prin care se va realiza armonizarea datelor colectate de către organele de poliție, autoritățile judiciare și institutele de medicină legală. Mai mult, criteriile propuse (menționăm cu titlu de exemplu, existența sau inexistența unei relații între făptuitor și victimă ori gradul de formalizare al acestei relații) nu sunt suficiente pentru a surprinde complexitatea circumstanțelor în care se comite femicidul. Este necesară o reglementare care să includă variabile sociologice și juridice relevante, în vederea unei colectări de date riguroase și utile pentru politici publice eficiente.
9. Delimitarea conceptuală a noțiunii de „date primare”
Articolul 2, punctul 3, utilizează termenul „date primare” fără a oferi o definiție clară sau o delimitare față de „datele secundare”. Pentru a asigura coerența terminologică și metodologică, este recomandabilă introducerea unei distincții conceptuale între cele două categorii, precum și precizarea tipului de informație furnizat de fiecare.
10. Eliminarea referirilor la „omucideri” (art. 3, pct. 3)
Întrucât obiectul reglementării îl constituie femicidul, menținerea referirilor la „omucideri” în același context normativ poate conduce la diluarea specificului juridic al infracțiunii vizate. Este necesară o clarificare terminologică care să delimiteze femicidul de alte forme de omucidere, în vederea consolidării reglementării ca instrument juridic specializat.
II. Observații privind Articolul II din Propunerea Legislativă referitoare la prevenirea și combaterea femicidului
1. Inadecvarea reglementării femicidului ca circumstanță agravantă în Codul Penal (Articolul II)
Propunerea legislativă avansează amendarea Codului Penal prin introducerea femicidului ca circumstanță agravantă în cadrul infracțiunii de omor calificat.
Totuși, definiția dată femicidului în articolul 1 din Propunerea legislativă nu este reflectată în amendamentele aduse infracțiunii de omor calificat din Codul Penal, ceea ce generează o lipsă de coerență între articolele propunerii legislative.
Asociația ANAIS consideră această abordare insuficientă și neadecvată, întrucât reduce femicidul la o simplă variație a omorului, fără a integra dimensiunea structurală și sistemică a violenței de gen.
Femicidul nu reprezintă un act izolat de violență, ci constituie expresia extremă a unui fenomen social complex — violența structurală împotriva femeilor.
Această formă de violență letală este alimentată de stereotipuri de gen profund înrădăcinate, care perpetuează ideea inferiorității femeii, îi neagă statutul de subiect de drept și o plasează într-o relație de subordonare față de autoritatea masculină. În acest context, autorul acționează nu doar cu intenție criminală, ci și cu convingerea că exercitarea controlului asupra femeii este legitimă, iar anihilarea acesteia poate deveni un mijloc de reafirmare a supremației de gen.
Este esențial de subliniat că femicidul nu presupune în mod necesar existența unei relații de rudenie sau de natură romantică între victimă și agresor. Ceea ce conferă specificitate juridică acestei infracțiuni este motivația discriminatorie de gen, nu tipul relației interpersonale. Prin urmare, reglementarea femicidului în cadrul Codului Penal, ca simplă circumstanță agravantă, nu permite o abordare comprehensivă și multidisciplinară, ci perpetuează o logică sancționatorie limitată, care ignoră cauzele profunde și contextul sistemic al violenței.
2. Necesitatea unei legi penale speciale dedicate femicidului
Pentru a răspunde adecvat complexității fenomenului, se impune adoptarea unei legi penale speciale, care să integreze dimensiunea socială, culturală și instituțională a femicidului. O astfel de lege ar permite:
• Definirea juridică clară a femicidului, inclusiv a formelor sale non-intime, în funcție de motivația de gen;
• Mecanisme de prevenție, precum campanii de educație publică, formarea profesională a personalului din instituțiile publice și promovarea egalității de gen;
• Măsuri de protecție pentru victimele aflate în situații de risc, inclusiv ordine de protecție, acces la adăposturi și servicii de consiliere psihologică și juridică;
• Intervenții instituționale coordonate, prin colaborarea între autoritățile judiciare, poliție, servicii sociale și organizații neguvernamentale, în vederea unei reacții integrate și eficiente;
• Proceduri speciale de investigare și judecată, adaptate particularităților femicidului, care să asigure o abordare sensibilă la contextul de gen și să evite retraumatizarea victimelor.
În lipsa unei plângeri documentate sau a unei istorii oficiale de violență, instanțele pot trata uciderea unei femei ca pe o simplă crimă, nu ca femicid. Legea nu oferă instrumente prin care realitatea trăită de victime — adesea în tăcere — să fie vizibilă și recunoscută juridic.
III. Justificarea adoptării unei legi penale speciale privind femicidul
Adoptarea unei legi penale speciale dedicate femicidului reprezintă o soluție legislativă necesară și oportună, capabilă să răspundă complexității fenomenului violenței letale motivate de gen. O astfel de reglementare permite instituirea unui cadru juridic integrat, multidisciplinar și sensibil la particularitățile sociale, culturale și instituționale ale femicidului.
1. Instituirea de mecanisme instituționale specializate
O lege penală specială oferă posibilitatea configurării unor structuri instituționale dedicate, esențiale pentru o abordare eficientă și contextualizată a violenței de gen. În acest cadru normativ pot fi prevăzute:
• Profesioniști judiciari specializați, respectiv procurori și judecători cu formare specifică în domeniul violenței împotriva femeilor, capabili să înțeleagă dinamica relațiilor coercitive, stereotipurile de gen și traumele asociate;
• Unități de poliție instruite în investigarea femicidului, dotate cu competențe metodologice și psihologice pentru identificarea riscurilor, colectarea probelor și protejarea victimelor;
• Complete de judecată dedicate, cu expertiză în analiza contextului abuziv, evaluarea motivației discriminatorii de gen și aplicarea sancțiunilor proporționale cu gravitatea faptei.
Prin aceste măsuri, legea specială nu doar sancționează femicidul, ci creează un cadru instituțional capabil să răspundă în mod integrat și profesionist fenomenului, contribuind la prevenirea recidivei, protejarea victimelor și consolidarea încrederii în sistemul de justiție penală.
2. Flexibilitatea normativă și capacitatea de adaptare
Spre deosebire de Codul Penal, care presupune un proces legislativ rigid și de durată, o lege specială permite intervenții legislative prompte, adaptate evoluției formelor de manifestare ale violenței de gen. În ipoteza apariției unor noi tipologii de femicid, reglementarea distinctă poate fi amendată cu celeritate, fără a afecta coerența sistemului penal general. Această flexibilitate constituie o condiție esențială pentru menținerea eficienței normative și pentru asigurarea unei protecții reale și actualizate a drepturilor fundamentale ale femeilor.
3. Conformitatea cu standardele internaționale
Incriminarea femicidului prin intermediul unei legi penale speciale facilitează o abordare integrată, în conformitate cu standardele promovate de Convenția de la Istanbul. Această convenție, ratificată de România, impune statelor semnatare obligația de a adopta măsuri legislative, administrative și instituționale care să vizeze nu doar sancționarea violenței de gen, ci și prevenirea acesteia, protejarea victimelor și coordonarea eficientă între autoritățile competente. Astfel, legea specială nu se limitează la incriminarea unui comportament, ci instituie un mecanism juridic complex, capabil să răspundă în mod coerent unui fenomen cu implicații sistemice.
4. Individualizarea juridică a femicidului
Reglementarea femicidului prin intermediul unei legi penale speciale contribuie la evidențierea gravității acestei infracțiuni și subliniază necesitatea delimitării sale conceptuale față de omorul generic. O astfel de reglementare transmite un mesaj instituțional clar privind angajamentul statului în combaterea violenței de gen și în protejarea drepturilor fundamentale ale femeilor. Prin contrast, includerea femicidului în Codul Penal ca simplă variantă agravată riscă să estompeze particularitățile sociale și culturale ale infracțiunii, perpetuând o abordare tehnicistă care nu favorizează dezvoltarea unei intervenții coordonate între actorii statali.
5. Limitările Codului Penal în abordarea multidimensională a femicidului
Prin natura sa generală, Codul Penal este conceput pentru a reglementa ansamblul infracțiunilor, fără a integra dimensiuni precum educația publică, protecția victimelor sau formarea profesională specializată. Aceste elemente sunt însă esențiale într-o strategie eficientă de combatere a femicidului. În acest context, o lege penală specială nu doar că oferă o reglementare adaptată realităților sociale, ci contribuie la consolidarea unei politici penale centrate pe drepturile omului și pe egalitatea de gen.
6. Responsabilizarea autorităților publice
O reglementare specială permite instituirea unor mecanisme de identificare precoce a riscului de femicid, prin evaluarea pericolului și recunoașterea semnalelor de alarmă în relațiile abuzive. De asemenea, legea poate prevedea protocoale de intervenție rapidă pentru autoritățile competente — poliție, servicii sociale, unități medicale — înainte ca violența să escaladeze, contribuind astfel la prevenirea actelor letale.
7. Protecția victimelor și intervenția coordonată
Din perspectiva victimelor, o lege specială poate reglementa măsuri de protecție post-traumă pentru supraviețuitoare sau pentru rudele victimelor, adaptate circumstanțelor specifice ale infracțiunii. Spre deosebire de Codul Penal, care tratează victimele în mod generic, legea specială permite dezvoltarea unor rețele de intervenție coordonată între poliție, parchet, instanțe, spitale și organizații neguvernamentale. Astfel, victimele nu mai sunt nevoite să navigheze singure un sistem fragmentat, iar intervenția devine eficientă și integrată.
8. Politica penală și angajamentul instituțional
Incriminarea femicidului prin lege penală specială transmite un mesaj clar privind angajamentul statului în protejarea vieții și demnității femeilor. Această reglementare nu se limitează la sancționarea penală, ci reflectă o formă complexă de justiție care previne, protejează și repară. Este o expresie a unei politici penale moderne, centrate pe drepturile victimei și pe recunoașterea violenței de gen ca fenomen sistemic.
9. Prioritatea normei speciale și claritatea juridică
Legea penală specială asigură o aplicare prioritară în raport cu norma generală, oferind o abordare mai rapidă și mai adaptată nevoilor victimelor. În forma actuală, propunerea legislativă riscă să genereze confuzii juridice, întrucât:
• Articolul 1 definește femicidul ca infracțiune autonomă, fără a preciza sancțiunea aplicabilă;
• Amendamentul propus la Codul Penal introduce femicidul ca circumstanță agravantă însă generează un conținut juridic diferit față de definiția din legea specială.
Această dualitate normativă — o definiție extinsă a femicidului oferită de articolul 1 din Propunerea legislativă, fără să aibă atașată o sancționare corespunzătoare și o incriminare în Codul Penal a femicidului ca circumstanță agravantă a omorului fără a prelua însă din elementele definiționale oferite de articolul 1 din Propunerea legislativă— poate conduce la incoerență legislativă și la dificultăți de aplicare.
10. Lipsa unei perspective de gen în amendamentele conexe
Amendamentele propuse la alte norme de incriminare din Codul Penal (spre exemplu: art. 191, 193, 194, 197, 199, 206) nu integrează o perspectivă bazată pe gen și se concentrează preponderent pe ipoteze în care făptuitorul are sau a avut o relație romantică cu victima. Această abordare restrânsă nu reflectă diversitatea relațiilor în care se poate manifesta femicidul și limitează eficiența reglementării.
III. Observații privind amendamentele propuse la Codul de Procedură Penală (Articolul III)
Articolul III din Propunerea legislativă are ca obiect amendarea Codului de Procedură Penală, în principal prin introducerea femicidului ca circumstanță agravantă în cadrul infracțiunii de omor calificat. Asociația ANAIS consideră această abordare insuficientă și subliniază necesitatea extinderii modificărilor propuse, în vederea instituirii unui cadru procedural specializat, adaptat complexității fenomenului femicidului.
1. Necesitatea unei proceduri speciale de investigare
Pentru a asigura o reacție instituțională eficientă și sensibilă la particularitățile violenței de gen, Codul de Procedură Penală trebuie să prevadă o procedură distinctă de investigare a femicidului și a actelor de violență care îl preced. Această procedură ar trebui să includă standarde probatorii adaptate, protocoale de intervenție rapidă și măsuri de protecție pentru victimele aflate în situații de risc.
2. Instituirea unei proceduri speciale de judecată
Judecarea actelor de femicid necesită o abordare procedurală diferențiată, care să permită analiza contextului de gen, evaluarea motivației discriminatorii și aplicarea sancțiunilor în mod proporțional. În acest sens, se impune reglementarea unei proceduri speciale de judecată, care să includă garanții procesuale adecvate și să evite retraumatizarea victimelor.
3. Crearea de complete specializate
Pentru a asigura o jurisdicție bazată pe gen, este necesară instituirea de complete de judecată specializate în femicid, formate din magistrați cu expertiză în domeniul violenței împotriva femeilor. Aceste complete ar contribui la uniformizarea practicii judiciare, la creșterea calității actului de justiție și la consolidarea încrederii victimelor în sistemul penal.
4. Finalitate: o jurisdicție sensibilă la gen
Scopul acestor amendamente este de a crea o jurisdicție penală sensibilă la dimensiunea de gen, capabilă să ofere o protecție efectivă victimelor femicidului. O astfel de jurisdicție nu se limitează la sancționarea faptei, ci integrează prevenția, protecția și repararea prejudiciului, în conformitate cu principiile dreptului internațional al drepturilor omului și cu standardele Convenției de la Istanbul.
IV. Propuneri de consolidare a reglementării privind femicidul
În lumina analizei critice prezentate anterior, Asociația ANAIS formulează următoarele propuneri menite să contribuie la fundamentarea unei reglementări eficiente, coerente și centrate pe drepturile victimelor:
1. Extinderea termenului de consultare publică
Se recomandă prelungirea perioadei de consultări cu societatea civilă în legătură cu Propunerea legislativă privind prevenirea și combaterea femicidului și a violențelor care îl preced, în vederea:
• Identificării formei juridice optime de reglementare, respectiv adoptarea unei legi speciale care să permită o abordare comprehensivă, integrată și multidisciplinară a tuturor elementelor conexe comiterii infracțiunii de femicid;
• Asigurării unei corelări eficiente între legea specială, Codul Penal și Codul de Procedură Penală, cu respectarea principiului aplicării prioritare a normei speciale față de cea generală. În acest sens, legea specială trebuie să fie mai cuprinzătoare și să abordeze, din perspectiva drepturilor victimei, atât dimensiunea preventivă, cât și cea punitivă.
2. Prioritizarea reglementării dedicate femicidului
În această etapă legislativă, accentul trebuie să fie pus pe elaborarea unei reglementări detaliate, suple și orientate către victimă, care să reflecte responsabilitatea statului în prevenirea și combaterea violenței de gen. Ulterior definitivării legii speciale, se poate proceda la amendarea Codului Penal și a Codului de Procedură Penală, cu respectarea principiului specialia generalibus derogant.
3. Implicarea mediului academic
Se impune intensificarea implicării mediului academic reprezentativ din domeniile juridic și al egalității de gen, în scopul garantării unei reglementări centrate pe victimă și pe drepturile acesteia. Expertiza doctrinară și cercetarea interdisciplinară pot contribui decisiv la fundamentarea unei politici penale moderne, aliniate la standardele internaționale și la nevoile reale ale societății.
Concluzii și recomandări finale
În concluzie, Propunerea legislativă privind prevenirea și combaterea femicidului, în forma sa actuală, nu răspunde exigențelor unui cadru normativ coerent, eficient și centrat pe drepturile fundamentale ale femeilor. Principalele deficiențe identificate sunt:
• Deși articolul 1 din Propunerea legislativă introduce o definiție a femicidului (intim, non-intim și indirect), această noțiune nu este reflectată în amendamentele aduse infracțiunii de omor calificat din Codul Penal, ceea ce generează o lipsă de coerență între articolele propunerii;
• Totodată, conceptele noi introduse (femicidul intim, non-intim și indirect), nu pot fi operaționalizate, întrucât nu sunt însoțite de sancțiuni specifice și nu sunt integrate în modificările legislative privind circumstanțele agravante ale omorului calificat;
• Reducerea femicidului la o circumstanță agravantă în cadrul infracțiunii de omor, fără recunoașterea sa ca fenomen social distinct, sistemic și motivat de discriminare de gen;
• Absența unor proceduri speciale de investigare și judecată, precum și a unor structuri judiciare și de poliție specializate, capabile să gestioneze complexitatea violenței extreme împotriva femeilor;
• Lipsa corelării legislative cu Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice, Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, precum și cu obligațiile internaționale asumate de România prin ratificarea Convenției de la Istanbul.
În lipsa unei reglementări unitare, coerente și detaliate printr-o lege penală specială, discuția privind femicidul riscă să rămână la nivel declarativ, fără efecte juridice și instituționale concrete. O astfel de lege trebuie să fie:
• Cuprinzătoare, reglementând prevenția prin educație, informare și combaterea stereotipurilor de gen;
• Eficientă, prin incriminarea autonomă a femicidului și sancțiuni penale proporționale cu gravitatea faptei;
• Adaptată, prin proceduri speciale care să reflecte dinamica relațională dintre victimă și agresor;
• Centrată pe victimă, garantând acces real la protecție, justiție, reparații și sprijin multidisciplinar pentru supraviețuitoare și familiile victimelor.
Ulterior adoptării legii speciale, se impune:
• Amendarea Legii nr.217/2003 și a Legii nr.202/2002;
• Amendarea Codului Penal, prin introducerea femicidului ca infracțiune distinctă, motivată de discriminare de gen;
• Modificarea Codului de Procedură Penală, prin instituirea unor proceduri speciale și autorități competente (unități de parchet, poliție și instanțe specializate).
În acord cu recomandările formulate de Grupul de experți GREVIO precum și cu observațiile din Raportul Shadow GREVIO 2025 coordonat de Asociația ANAIS, subliniem că doar o astfel de abordare legislativă poate răspunde angajamentelor internaționale ale României și nevoii urgente de a combate eficient violența extremă împotriva femeilor.
Înțelegem nevoia unei intervenții legislative rapide, însă considerăm că graba nu trebuie să înlocuiască rigoarea. Abordarea de tip „ decât deloc, mai bine așa” — transmisă indirect prin forma și ritmul accelerat al procesului — nu reflectă spiritul unei construcții legislative solide. O soluție juridică incompletă, adoptată sub presiune, riscă să fragilizeze chiar miza pe care o afirmă: protejarea vieții femeilor. Nu orice reglementare este un pas înainte — dacă aceasta creează confuzie, subminează aplicabilitatea sau perpetuează o înțelegere eronată a fenomenului.
România are acum ocazia — și obligația — să arate că viața femeilor nu se negociază la masa compromisului. Nu putem trata femicidul ca pe o opțiune legislativă de avarie și rata această oportunitate, pe care nu știm când o vom mai putea avea.
A construi protecție reală înseamnă să ai curajul de a cere o lege clară, aplicabilă și demnă de durerea celor care nu mai pot vorbi.
Adoptarea unei legi penale speciale cuprinzătoare ar transmite un mesaj ferm de toleranță zero față de femicid, ar conferi recunoaștere și demnitate victimelor, și ar plasa în centrul politicii penale respectarea drepturilor fundamentale ale femeilor și angajamentul statului pentru egalitatea de gen.